Prima dată când am fost convins că Isus este o persoană reală, alive-and-kicking, vorba englezului, era într-o perioadă în care nu prea eram interesat de cele sfinte sau de metafizică în general. Ceea ce continuă să mă surprindă la El chiar și azi, e că Isus nu doar evită să intre cu picioarele în viața oamenilor, ci se arată mai ales când nu-L cauți și când bate la ușă, ți se pare cea mai bună idee, like evăr, să Îl poftești înăuntru, să asculți ce are de spus ^[1]să mai menționez că nu e nici enervant ca unii „misionari” care te caută cu tractate ciudate și cărți și mai ciudate? și apoi să decizi dacă vrei să mergi după El sau nu.

Ciudat la vremea aia, nu mi se părea relevant dacă am suficiente argumente să cred în existența Lui sau nu. Ceea ce auzeam chiar atunci despre El, lucra în mintea mea o imagine faină despre cine este azi și ce pretindea El ^[2]și ucenicii Lui că este în vremea aceea ^[3]știi acronimul ikhthús care, ca și cuvânt grecesc – limba internațională, un fel de engleză azi, a vremurilor de atunci – înseamnă „pește”, de aici sigla de pe mașinile care fac … Continue reading și de ce are sens să merg după El.

Mi-e dor de zilele alea. Imaginea lui Isus în mintea mea era asemenea unui desen pe care îl fac pruncii: contururi apăsate, culori exagerate, simplitate copilărească, dar care, când o pătrunzi, te face să plângi… Așa era Isus pe vremea aia: simplu, conturat fără floricele și de agățat în inimă.

Timpul trece, ideile evoluează, Biserica te bombardează cu imagini proprii. Mai și citești, studiezi, dezbați singur. Mai vezi că unele funcționează, altele… ei bine nu prea… și imaginea lui Isus evoluează într-un mod straniu în mintea mea încât, uneori, când Îl privesc, parcă nu mai e acea persoană de care m-am îndrăgostit la început.

Și e normal, nu?

Evident, vreau să cred că ceea ce văd în El azi e cel puțin la fel de fain și captivat ca la început, chiar dacă într-un alt fel. Încă Îl iubesc și urmez cum pot mai bine…

Dar vreau să prezint, ei bine nu cincizeci, ci doar cinci imagini/umbre satirice ale lui Isus pe care le-am descoperit în cultură, la amvoane și în concepția multor creștini ^[4]și a subsemnatului, evident.  Spun satirice, deoarece chiar dacă au ceva urmă de adevăr (SUBLINIEZ, ceva urmă), nu cred că Îl pot descrie într-un mod în care să mă determine să vreau cu tot dinadinsul să Îl urmez.

Deci,

Cinci umbre ale lui Isus
de E. L. James Gabi Giulușan

1. Isus, Autistul Zen

Acest Isus este inspirat din multitudinea de filme out-there. În majoritatea lor, actorul principal are ochii mari și fața impasibilă. Isus Autistul Zen este o combinație dintre o reclamă la lentile de contact și servicii de întinerire cu botox. Indiferent de ce se întâmplă în jurul lui, el ^[5]da, intenționat nu pun literă mare privește de undeva de sus muritorii, oamenii care se strâng în jurul lui și îi învață cu o voce scăzută mantrele unei vieți echilibrate. Când se retrage pe munte să se roage (sau să mediteze), stă probabil așezat în poziția lotus, atent să nu strivească vreo floare de măslin. Este acel Isus care pe pământ seamănă cu un hipiot lipsit de expresie facială, iar când vorbește despre viitor, se referă la armonie între toți cei plăcuți Domnului, pace și prosperitate. Autistul Zen este Isusul statuilor, al lipsei de suferință, unul care se îndreaptă spre cruce și moarte ca și când ar merge să deschidă o fereastră (spre altă lume probabil) sau să schimbe apa în vază.

Când vorbește, pildele și zicătorile lui seamănă izbitor de mult cu ceva cugetări ale iluminării subite ^[6]zen 😀. Și întotdeauna, repet, întotdeauna vorbește în versete cu referințe biblice.

Iubiți-vă unii pe alții, căci așa veți fi recunoscuți ca urmași ai mei.
Dă-te jos din sicomor, azi intru la tine în casă!
Mă iubești? Bine, paște oițele mele.

2. Isus, Stoicul Autoperfecționist

El este Isusul Polyannei. Este tipul care seamănă cu Autistul Zen, dar expresia lui este ceva mai umană. Isus Stoicul este cu picioarele pe pământ, pentru că e autentic, parcă mai aproape de experiența umană. În același timp este un idealist, care vorbește mult despre un viitor luminos, plin da valori. El este interesat totuși mai mult de virtuți și cultivarea lor. Oamenii îl ascultă pentru că vorbește fain și zâmbește ca Joel Osteen și mesajul lui îi ajută pe oameni să își perfecționeze viața. Societatea se schimbă atunci când morala devine punctul central al trăirii. Romani sunt lipsiți de ea, altfel nu i-ar fi subjugat pe evrei, fariseii sunt lipsiți de ea altfel nu ar fi prefăcuți sau… farisei. Când se îndreaptă spre cruce, Stoicul Autoperfecționist este împăcat cu soarta lui: știe că nu are de ales, știe că suferința aduce glorie, știe că nu se poate împotrivi sorții: așa i-a fost scris.

Printre maximele pe care le postează pe Facebook și la seminariale de creștere personală se numără:

Poți totul în mine care te întăresc!
Dacă ești frânt, eu nu te zdrobesc. Dacă fumegi, eu nu te sting.
Toate acțiunile negative lucrează înspre binele tău, îndrăznește!

3. Isus, Tovarășul Mișto

Preferatul tinerilor, Tovarășul Mișto intervine atunci când păcatul e prea mult și prea greu. Am auzit de el prima dată într-o tabără când o personalitate din lumea creștină românească evangheliza un tinerel spunându-i: „Hai la Isus azi, el vrea să fie tovarășul tău!” ^[7]tre să recunosc că întrebarea mea imediată a fost dacă nu cumva tinerelul a înțeles că Tovarășul Mișto vrea să îi fie tovarăș și în găinării, escapade și alte păcățele ascunse … Continue reading. Tovarășul Mișto poartă converși și barbă hipstărească. Este gata întotdeauna să șadă la masă cu hoții, curvele și găinarii. Se plimbă perpedes ^[8]că-i mai eco prin sate și orașe răspândind un mesaj al implicării sociale și al egalității. E mișto că tot timpul se ia de autorități, le subminează și le face de kko. Pe drumul spre cruce, Tovarășul Mișto se bucură că va naște o modă a pandantivelor, tatuajelor subversive și a unei comunități de credincioși nomazi numiți misionari.

Printre vorbele lui găsim și

Io, Petre, caută în gura peștelui și scoate cașcavalul pentru Templu.
Lăsați copii să dea h5 cu mine și nu-i opriți că vă stâlcesc!
Ferice de voi când autoritatea nu vă înțelege și nu vă acceptă. Been there, done that!

4. Isus, Romanticul Incurabil

Toată lumea îl iubește pe Romanicul Incurabil. Cam ca pe Raymond ^[9]serialu ăla de pe ProTV, Everybody Loves Raymond (1996–2005) . În primul rând, el este întotdeauna acolo ca sprijin al celor singuri, umăr de plâns al celor răniți în dragoste și mai ales refugiu pentru cei care, din varii motive ^[10]sau răni romantice, relații eșuate sau ascetism accentuat preferă să devină miresele ^[11]am încercat din răsputeri o reformulare pentru a nu se înțelege că induc poligamia mesianică. Isus, nu Romanticul Incurabil, are una singură: Biserica, așa că nu îmi dați în cap pentru … Continue reading lui exclusive. Romanticul este cea de-a 10 muză care inspiră versuri siropoase și blânde, evocând imagini cu câmpii, livezi de măr, strângeri stinghere de mâini și priviri galeșe, înfășurate în limbaj psalmic și solomonesc. Ochii lui sunt întotdeauna plini de iubire, blândețe, acceptare ^[12]chiar dacă de cele mai multe ori parcă lăcrimează… și în general miroase a parfumul ei preferat. Provoacă suspine și generează pagini întregi de cuvinte în jurnalele personale.

Înainte de a merge la cruce, a privit cu un zâmbet înțelegător peste corul de femei care îl urmau și a recitat câteva promisiuni/afirmații ^[13]rostite poporului Israel de altfel:

De aceea, pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc, dau oameni pentru tine, și popoare pentru viața ta.
Mi-am dat iubita sufletului meu în mâinile dușmanilor ei…
Te voi logodi cu mine pentru totdeauna!

5. Isus, Gladiatorul Comando

Crezi că Chuck Norris nu e pe bune? Ei bine, Chuck e creștin ^[14]uite aici dacă nu mă crezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Chuck_norris#Christianity, a scris o carte cu temă creștină ^[15]uite aici dacă nu mă crezi: http://www.amazon.com/The-Justice-Riders-Chuck-Norris/dp/0786171952, iar bancurile spuse pe seama lui, mai puțin cel obscene, seamănă cu Gladiatorul Comando. De fapt cred că Chuck e un fel de arhetip al lui Gladiatorului Comando ^[16]chiar dacă polițistul texan ne este contemporan.

Acest Isus este preferatul lui Mark Driscoll, un tip masiv, cu vene umflate, voce bubuitoare și ferocitate în priviri ^[17]descrierea e a Gladiatorului nu a lu Driscoll, deși seamănă cu el când predică uneori. Motivul pentru care a venit pe pământ a fost să zdrobească domniile, căpeteniile și puterile din locurile cerești, dușmanii credinței, ereticii, nesupușii și bărbații slabi ^[18]ask pastor Mark!, iar programul său a fost transformarea bisericii într-o fabrică de bărbați care au inima vindecată de femeisme și alte cele.

Crucea și suferința pentru Gladiatorul Comando a fost mai de grabă antrenamentul și depunerea jurământului față de patrie ^[19]da, este republican chiar dacă în România nu este un astfel de partid.

Printre tatuajele sale se regăsesc mesaje precum:

În numele Domnului îi tai în bucăți!
Satan, bite the dust!
Îndrăzniți, eu am stăpânit cei șapte munți!

***

Fiecare avem de lucrat la imaginea noastră, indiferent cum este, în ceea ce-L privește pe Isus. Uneori, ascultând predici și citind cărți, ceva în mine urlă: Will the real Jesus please stand up?!?! Și când strig asta, mă liniștesc spunând o rugăciune simplă: Tată al slavei, dă-mi un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui Isus…