Era cică anul de grație 2005. Ca baptist într-o țară nouă, în mijlocul unui grup multicultural, diversificat ca nuanță religioasă, viața nu-mi era tocmai ușoară. Nu că baptiștii nu s-ar descurca peste hotare sau că ar avea probleme cu alte nuanțe creștinești, dar pentru mine erau cam prea multe aspecte noi dintr-o dată…

Mâncare diferită.

Limbă diferită.

Expresii diferite.

Dormit în rulotă la margine de pădure ^[1]ioi și ce fain a fost acolo!

Cina Domnului în fiecare miercuri.

Prea multă liberate.

U2…

Într-o zi, împreună cu alți tovarăși voluntari eram în camera noastră de zi și ascultam muzică. De data asta un croat alesese playlistul, un amestec de U2 ^[2]doar de-aia îi amintisem mai sus și alții de care nu-mi aduc aminte.

Sau poate radio… au trecut totuși aproape 10 ani, cine mai ține minte fiecare detaliu?…

Ideea e că e imposibil ca printre creștini, când se cântă și altceva decât Hillsong, Tree63, Matt Redman eventual Jeremy Camp (pe vremea aia oricum…) și nu a trecut prin filtrul acceptării bisericești, să nu ai parte de anumite discuții.

Sau comentarii răutăcioase.

Sau absolutisme ridicole.

După zile întregi de Tim Hughes ^[3]nu vreau să fiu rău și să nu specific că în vara aia, albumul When Silence Falls devenise mantra mea personală – îl știam pe dinăuntru și afară. Părerea mea pur subiectivă e că … Continue reading mă trezesc și eu că spun:

„Am ascultat azi One – U2 și cred că versurile sunt excepționale… cred că Domnul mi-a vorbit ceva prin ea…”

Tăcere.

Priviri surprinse. Ofensate. Pline de compătimire.

O putem auzi pe Pollyanna plângând încet în batistuța ei perfectă.

„Cred că tot ceea ce vreau să spun e că putem găsi adevăr și în lucruri nebisericești…” am început eu cu dificultate.

„Dar nu în muzică necreștină!” spune o poloneză care mai târziu mi-a scos ochii că fac evanghelizare într-un pub.

Tre să recunosc că la expresia aia îmi imaginam deja o discuție între „Amazing Grace” și „Mad World” în care prima îi îndesa sub nas celei de-a doua cele patru legi spirituale în versuri, pe o partitură clasică spunându-i: „Neapărat trebuie să te împaci cu Biserica, să fii spălată de cuvintele și expresiile murdare, să  fii transformată prin puterea unei linii melodice mai vesele și să nu te mai plimbi prin cluburi și coloane sonore care nu au primit Dove award!”

„Nu! NU! Nu poți asculta muzică necreștină și să spui că Domnul îți vorbește prin ea!” ^[4]decât dacă îți spune să NU o mai asculți

Uite ce m-a surprins zilele astea, urmărind una alta pe Facebook ^[5]da, Facebook e o inspirație continuă pentru mine, nu, nu am renunțat la cărți pentru Facebook, dar nici nu cred că rețeaua de socializarea e prorocul Satanei:

Dacă ar fi să fac un sondaj prin biserici punând întrebarea „este tot adevărul, adevărul lui Dumnezeu” majoritatea mi-ar spune că da. Dacă aș merge mai departe și aș spune „găsim adevăr și în alte surse decât în Biblie?” unii ar ridica o sprânceană-două și s-ar uita cruciș la mine mirosind ceva ciudat în întrebarea mea. Dacă doamne-feri aș mai întreba și „se găsește adevăr în alte religii”, unii păzitori de cetate, unii veghetori, unii maeștrii ai anagramelor și vindecători ar sări pe mine și m-ar face crislamist.

Sau postmodern.

Sau liberal.

Le-am mai auzit.

La fel cum am regăsit pe Facebook, postat de creștini de mai sus, imagini zen cu citate de Jiddu Krishnamurti ^[6]maestru spiritual care a afirmat că oamenii nu au nevoie de dogme, de ritualuri și de maeștri spirituali pentru a ajunge la iluminare. El vedea rădăcina tuturor relelor în clasificările … Continue reading:

Cea mai înaltă treaptă a inteligenței omenești este capacitatea de a observa fără să judeci.

Sau Pierre Teilhard de Chardin ^[7]un fel de amestec între preot iezuit și filosof și om de știință și puțină speculă new-age (?) – vezi al său Omega Point:

Într-o bună zi, după ce vom stăpâni vânturile, valurile, fluxul și gravitația, vom culege pentru Dumnezeu energiile iubirii și atunci, pentru a doua oară în istoria lumii, omul va descoperi focul.

Și preferatul meu, Shirdi Sai Baba ^[8]ceva sfânt, fachir, avatar – întrupare a lui dumnezeu, printre musulmani și hinduși de asemenea:

Mâinile care ajută sunt mai sfinte decât buzele care se roagă.

Și cică eu sunt misticul postmodern…

Până una alta, dacă nu te deranjează că Bono fumează și bea ceva ce seamănă cu alcoolul în videoclip, propun următoarea melodie: