Voi fi întotdeauna uimit de o slăbiciune a noastră ca oameni: nevoia unei noi șanse.

Să știm că oricât am da-o în bară, există restaurare, o șteregere a trecutului, un ritual care să ne reîntoarcă la inocență ^[1]nu în stilul Enigma, deși izolate de restul cuvintelor Don’t give up and use the chance/To return to innocence, cuvintele astea ar fi o încurajare pentru fiecare dintre noi să fim cu … Continue reading

Slavă Domnului, ceea ce ni se cere de obicei este o predare a noastră ^[2]dap, predarea include regret, indignare, pocăință etc., un salt cu ochii închiși, bazându-ne pe faptul că aterizând, ne lovim doar de grația divină, cel zdrobit fiind trecutul nostru.

Pe o cruce!

Ritualic vorbind ^[3]și mă refer la ritual personal, nothing to do cu ceea ce Cristos a realizat, uneori am nevoie de câte o acțiune purgativă, un simbol care să mă reconecteze cu trăirea celei de a doua șanse. De obicei mă pun pe o meticuloasă curățare a camerei ^[4]reorganizarea cărților, aruncarea exceselor de hârtie, o șmotruială în toată regula sau reinstalarea OS-ului ^[5]pentru asta cred că Apple deja sunt sătuli până peste cap de reinstalările mele, în cazul în care ceva se înregistrează prin serverele lor la fiecare reinstalare.

Uite ce am găsit cu ceva vreme în urmă – dorința unui oarecare de-a avea parte de o șansă măreață

I refuse to accept responsibility for my future now. I’m giving it all to you.

I’m not going to do anything except wait for you. I might lose everything, but I’m going to wait for you. I might starve, but I’m going to wait for you . It might take several years, but i’m going to wait for you. I might sink into depression, but i’m going to wait for you. i’m going to trust you. What I want you to do, Lord, is be the one who opens the door. Will you open the door? ^[6]Goodwin, R. & Roberts D., The Grace Outpouring (2008), David C. Cook, p. 76-77

Ăsta da catharsis prin arta așteptării…