Anul trecut, pe vremea când Gaudeamus încă era „a thing” și pandemia prin SF-uri, mi-a trecut prin minte să încep să scriu despre creștinismul progresist. Nu că aș fi avut ceva interesant de spus, dar putea fi un exercițiu bun pentru mine. Să notez vreo două idei pe un subiect care mă interesa și să mai fac ceva cu blogul ăsta pe care sunt mai inactiv decât e moral acceptabil. Pe vremea aia, pe social media circulau diverși profi universitari de litere și MLMiști cu aspirații politice care se inflamau cu stângiștii și progresiștii și neomarxiștii și erau destul de distractivi. Mi-am curățat bine de tot wall-ul de obraznicii și obrăzniciile care nu spuneau ca mine (evident că nu de asta!) și ca orice milenial convins, m-am gândit că aș putea sări și eu cu opiniile mele extrem de prețioase despre perspectiva unui creștinism progresist. Nu din punctul de vedere al unui practicant sau al unui critic, ci ca expert în subiect (după ce am citit una sau două cărți, doar așa se face azi, nu?). 

De prin 2005 încoace am fost interesat de ce înseamnă să fii creștin într-o lume postmodernă, postcreștină (și probabil alte post-uri), globalizată, pluralistă etc. De la Hans Frei și postliberalism și tomuri am ajuns la Brian McLaren și expresii noi ale bisericii și, de ce nu, ale creștinismului. 

Enter progresiștii. 

Mă opresc puțin și îl las pe Marcus Borg să mă conducă mai departe. Una dintre cărțile lui – Reading the Bible Again For the First Time: Taking the Bible Seriously But Not Literally – mi-a fost pe raft mult timp până să mă încumet să pun mâna pe ea. Când am trecut printr-o sesiune de ars cărți, CD-uri și DVD-uri pentru a-I demonstra lui Dumnezeu că îi sunt dedicat și că nu vreau să se interpună nimic între mine și El, între devotamentul meu și implicarea Lui, am ras-o imediat. Au trecut mai mulți ani până când frica de idei m-a părăsit asemenea unui drăcușor plictisit. 

Am citit apoi The Heart of Christianity^[1]Borg, Marcus J., (2003), The Heart of Christianity – Rediscovering a Life of Faith, HarperColins Publishers, NY, și mi-am zis că nu există una mai bună care să descrie „noua paradigmă”^[2]Voi folosi „noua paradigmă” deși autorul alege „emerging paradigm”, emerging în sine fiind un termen care denotă progres, continuare, „nefinalizare”, însă nu am dorit să se … Continue reading a creștinismului și să nu fie scrisă de mai popularul Brian D. McLaren. 

Seria nu e nimic altceva decât o trecere în revistă a ideilor sale. Când voi crește mare promit că voi produce și ceva care să îmi aparțină. Până atunci învăț de la alții și încerc să le reproduc coerent ideile. 

Ce înseamnă să fii creștin astăzi?

Ce îmi place la Borg este că în scrierile lui pentru ochișorii micuți repetă la nesfârșit că ceea ce face (scrie) e din convingere și pasiune. Din convingerea că (virgulă) creștinismul are sens și că nu ne cere să ne sacrificăm intelectul. Din pasiunea de a transmite acest lucru celor pentru care o înțelegere anterioară a creștinismului nu prea are sens. Iată și punctul nevralgic.

Come mothers and fathers
Throughout the land
And don’t criticize
What you can’t understand
Your sons and your daughters
Are beyond your command
Your old road is rapidly agin’
Please get out of the new one
If you can’t lend your hand
For the times they are a-changin’

Bob Dylan – The Times They Are A‐Changin’

În dulcele stil al celor care au descoperit o cale mai nouă și mai bună, dar fără a ne băga pumnu-n gură, Borg va scrie din perspectiva acestei noi paradigme (și bineînțeles se rezumă la tărâmul Americii de Nord de unde ne vin toate plăcerile și toate durerile). 

Paradigma anterioară: 

• În ultimele secole a fost vocea predominantă a creștinismului în Occident 
• Biblia este revelația unică a lui Dumnezeu și ea trebuie interpretată literal 
• Viața creștină are la bază credința în vederea mântuirii (și pentru a zburda în rai) 
• Isus este singura cale spre cer 
• Creștinismul este cam singura religie adevărată 

Noua paradigmă: 

• Dezvoltată în ultima sută de ani 
• (rădăcini pozitive) Produsul întâlnirii creștinismului cu lumea modernă și postmodernă inclusiv știința, cercetarea istorică. Pluralismul religios și diversitatea culturală 
• (rădăcini negative) produsul conștientizării modurilor în care creștinismul a contribuit la rasism, sexism, naționalism, exclusivism și alte ism-e deprimante 

This book seeks to describe this emerging way of seeing Christianity. It is written primarily for people for whom the earlier vision of Christianity no longer works. In this time of change and conflict within the church, what is the heart of Christianity? What is most central to an authentic Christianity and Christian life today?

(xii)

Pentru că duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios (sau în cuvintele mele: îmi cam lipsește disciplina), sper să reușesc să duc până la capăt un exercițiu benefic și să parcurg  idei precum: 

• Să fii născut din nou nu are de-a face cu fundamentalismul, ci este o chemare la o transformare personală radicală; 
• A trăi în Împărăția lui Dumnezeu nu înseamnă să te bați cu lumea seculară, ci că ți-ai dedicat viața unor valori divine precum dreptatea și iubirea; 
• Calea creștinului presupune deschiderea inimii pentru Dumnezeu și pentru aproape. 

Scandalos, așa-i?