Ai vreodată sentimentul ăla când privești înapoi și te prinzi de faptul că o anumită perioadă, o zi, o lună, un an, un anotimp a fost defapt crucial în viață?

Nu vorbesc despre schimbări sau transformări radicale, peste noapte ci de o sumă de circumstanțe, frânturi de experiențe și gânduri care în cele din urmă au contribuit la procesul transformării.

Un fel de accelerare a evoluției persoanale.

Un fel de maturizare accelerată, da.

Privind la rezultatele acelui proces, e un fel de amestecătură între nu-voi-mai-fi-niciodată-la-fel și evidentul nu-voi-mai-privi-niciodată-lucurile-la-fel.

Cu ceva vreme în urmă vorbeam cu cineva pe subiectul copilăriei, a pierderii ei și intrarea în(spre) maturitate. Și cineva-ul acela mi-a spus că nu poate defini perioada copilăriei și că mai degrabă nu ar fi avut așa ceva, ci a trecut imediat în lupta pentru maturizare.

Îmi aduc aminte de vremea specifică în care mi-am lăsat în urmă copilăria spirituală și am trecut înspre ceva care și acum, după opt ani și ceva încerc să definesc.

Deseori oamenii îmi pun înainte principiile biblice ale maturizării spirituale, trecerea de la copil înspre o formă ceva mai elevată, matură. În genere are de-a face cu o viață sub călăuzirea Duhului Sfânt și bine se spune ^[1]amintindu-se deseori pasaje de prin Romani 8.14 și diversele cuvinte în greacă pentru copil sau frânturi luate de prin Galateni 5, vorbindu-se despre lupta fire/duh.

Sincer să fiu, întotdeauna le-am considerat pe acestea mai degrabă consecințe, rezultate ale unei țesături mai largi de evenimente, idei, implicații ale Duhului în viața mea. Cred că pentru mine, cuvintele

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. ^[2]1 Corinteni 13.11

Înainte de o maturizare, cred că avem nevoie de o transformare a viziunii asupra lumii ^[3]infamul worldview. Dap, cred în momente critice care aduc transformări imediate, cred într-o atingere mistică a Duhului care are ceva rezultate instantanee și în nevoia/utilitatea descoperirii biblice pentru viață, dar cred că toate acestea devin eficiente în momentul în care pragul perspectivei asupra lumii este schimbat.

În cuvintele (refrazate) ale răposatului lui Douglas Adams ^[4]The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy continuă să facă parte din cele mai bune lecturi începute vreo dată, și cele 10 lire sterline date pe trilogia în patru volume din aeroport, printre … Continue reading, definesc perspectiva asupra lumii ca:

Răspunsul (prin întrebări) la Întrebarea Fundamentală a Vieții, Universului și Oricărui lucru Existent ^[5]prietenii mei plini de râvnă vor sări să-mi spună că Isus este răspunsul. Amin!

De ce prin întrebări? Pentru că am trăit suficient de mult ca să realizez că am nevoie de o abordare smerită în căutarea unui răspuns pertinent ^[6]adică nu le știu pe toate și nici nu le voi ști vreodată și suficient de puțin pentru a-mi aroga dreptul de a învăța ^[7]în primul rând de la Isus, și apoi de la minunata comunitate în care m-a așezat.

Să pornim la drum spre 42!

Totul a început în anul 2005…