Categorie: Cărțoolic
-
Cu sufletul rămas în viață – asta nu e o recenzie!
Citind cartea lui Yancey am simțit un fel de… solidaritate. Cei treisprezece mentori nu erau perfecți și nici nu s-a străduit să-i împopoțoneze. Nici nu i-a zugrăvit ca pe niște figuri tragice. Probabil pentru a nu-i așeza pe un piedestal. Probabil pentru că știa că bezmetici ca mine au nevoie de altceva.
-
Rugă în noapte – asta nu e o recenzie!
Tish Harrison Warren vine la timp cu o carte nouă și mă ia deoparte și îmi zice că e ok și că habar nu are și că habar nu am nici eu și că uneori cuvintele altora ne ajută. Că au trecut testul timpului.
-
Inima dragonului – un high-fantasy românesc de neratat
Inima Dragonului e ca o baladă eroică. Îți pătrunde în oase sau ți se imprimă pe piele printre foliculi, coșuri și semne din naștere, ca un tatuaj arzător.
-
Ritmul și relația complicată cu… rugăciunea
Relația mea cu rugăciunea a fost întotdeauna… complicată. Ba nu știam ce să cer și ce să laud în privat. Ba suna ca sărăcia în public și îmi venea să mă ascund. La scurt timp după convertire am acceptat o provocare de a mă ruga câte o oră zilnic. Așa că mă închideam în cameră, […]
-
Ce citim în 2022?
În anul care urmează aș vrea să citesc deștept, sistematic și din ceea ce am deja.
-
Cititul nostru cel de toate zilele
Și tot așa am descoperit că în reacția mea față de perioada în care cititul nu era o virtute, l-am transformat în ceva dincolo de virtute. Un fel de bibliolatrie. Un fel de salvator al situației. Cartea este super-eroul meu. Dar îmi este și un fel de Alfred Pennyworth care mă slujește cu dăruire și înțelepciune. Și uneori cu câte un citat mucalit, demn de pus pe peretele virtual. Și uite așa mi-am analizat aristotelic viața și am încropit o listă de observații nu prea măgulitoare când vine vorba de relația mea personală cu cartea cea de toate zilele. Sper să nu mai fie și alții ca mine.
-
O a treia cale (continuare)
Mi-am dorit, chiar dacă mai târziu, să continui cu propunerea lui Walter Wink – o a treia cale. Aceasta se referă la modul în care noi răspundem opresorului și volenței. Am început această „mini-serie” aici. Antistenai Biblia nu ne învață să ne supunem tiraniei răului. Isus ne îndeamnă să ne împotrivim răului, dar nu prin […]
-
Cele zece trepte ale scării mistice a iubirii lui Dumnezeu – sf. Ioan al Crucii
Pe prima treaptă, sufletul se îmbolnăvește, dar spre binele său, ca punct de pornire pe drumul către Dumnezeu. Sufletul își începe ascensiunea din momentul în care nu-și mai găsește plăcerea, sprijinul, consolarea sau liniștea în nimic altceva.
-
O a treia cale
Isus însă nu ne învață să ne supunem răului, ci să refuzăm să ne opunem în termenii săi prin faptul că nu permitem oponentului să dicteze termenii opoziției noastre.
-
Despre tsundoku și Shakespeare and Company
Am fost și continui să fiu genul de persoană care îi sfătuiește pe cei din jur să nu își caute diagnosticul pe net. De curând mi-am încălcat acest principiu și m-am autodiagnosticat.