Categorie: Blog
-
Cu sufletul rămas în viață – asta nu e o recenzie!
Citind cartea lui Yancey am simțit un fel de… solidaritate. Cei treisprezece mentori nu erau perfecți și nici nu s-a străduit să-i împopoțoneze. Nici nu i-a zugrăvit ca pe niște figuri tragice. Probabil pentru a nu-i așeza pe un piedestal. Probabil pentru că știa că bezmetici ca mine au nevoie de altceva.
-
Despre soli și elitisme apocaliptice
Isus zicea, parcă, să ne iubim aproapele ca pe teologia noastră. Căci doar așa putem moșteni împărăția elitelor.
-
Când Isus și cafeaua nu se pupă deloc
Nevastă-mea mă întreabă de ce continui să scriu despre teme rămase de mult în urmă. De obicei îi răspund că, spre rușinea mea, nu prea am inspirație pentru altceva. Că storytelling-ul nu e mort și că vacile sfinte nu sunt moarte și că trecutul meu nu e mort și că țin la moștenirea mea și că pentru mine Isus e ca vegeta.
-
Rugă în noapte – asta nu e o recenzie!
Tish Harrison Warren vine la timp cu o carte nouă și mă ia deoparte și îmi zice că e ok și că habar nu are și că habar nu am nici eu și că uneori cuvintele altora ne ajută. Că au trecut testul timpului.
-
Inima dragonului – un high-fantasy românesc de neratat
Inima Dragonului e ca o baladă eroică. Îți pătrunde în oase sau ți se imprimă pe piele printre foliculi, coșuri și semne din naștere, ca un tatuaj arzător.
-
Ritmul și relația complicată cu… rugăciunea
Relația mea cu rugăciunea a fost întotdeauna… complicată. Ba nu știam ce să cer și ce să laud în privat. Ba suna ca sărăcia în public și îmi venea să mă ascund. La scurt timp după convertire am acceptat o provocare de a mă ruga câte o oră zilnic. Așa că mă închideam în cameră, […]
-
Ce citim în 2022?
În anul care urmează aș vrea să citesc deștept, sistematic și din ceea ce am deja.
-
Cititul nostru cel de toate zilele
Și tot așa am descoperit că în reacția mea față de perioada în care cititul nu era o virtute, l-am transformat în ceva dincolo de virtute. Un fel de bibliolatrie. Un fel de salvator al situației. Cartea este super-eroul meu. Dar îmi este și un fel de Alfred Pennyworth care mă slujește cu dăruire și înțelepciune. Și uneori cu câte un citat mucalit, demn de pus pe peretele virtual. Și uite așa mi-am analizat aristotelic viața și am încropit o listă de observații nu prea măgulitoare când vine vorba de relația mea personală cu cartea cea de toate zilele. Sper să nu mai fie și alții ca mine.
-
O nouă paradigmă (sau progresiștii ăștia) – partea 1
Anul trecut, pe vremea când Gaudeamus încă era „a thing” și pandemia prin SF-uri, mi-a trecut prin minte să încep să scriu despre creștinismul progresist. Nu că aș fi avut ceva interesant de spus, dar putea fi un exercițiu bun pentru mine. Să notez vreo două idei pe un subiect care mă interesa și să […]
-
O a treia cale (continuare)
Mi-am dorit, chiar dacă mai târziu, să continui cu propunerea lui Walter Wink – o a treia cale. Aceasta se referă la modul în care noi răspundem opresorului și volenței. Am început această „mini-serie” aici. Antistenai Biblia nu ne învață să ne supunem tiraniei răului. Isus ne îndeamnă să ne împotrivim răului, dar nu prin […]