Categorie: Cărțoolic

nu e dragoste – ne spune Adrian Schiop

Gabi GiulușanLasă un comentariu

nu e dragoste
e pace și empatie și spaima
că n-o să fii vreodată înțeles
sunt prietenii și discuțiile și spaima
că toți or să se însoare și o să rămâi singur
sunt banii și siguranța și spaima
că n-o să fii niciodată iubit
c-o să rămâi un ciudat, un speriat,
sunt nopțile pe care o să le dormi singur
prietenii
părinții
presentimentul că o să mori bătrân și singur și pe un pat
îngrozitor de murdar

Adrian Schiop, 2017, Soldații. Poveste din Ferentari, Polirom, pg. 259, aici.

citește mai departe

Iubirea aproapelui – ne spune Simone Weil

Gabi GiulușanLasă un comentariu

Iubirea aproapelui este iubirea ce se coboară de la Dumnezeu către om. Ea e anterioară iubirii care urcă de la om spre Dumnezeu. Dumnezeu se grăbește să coboare către nenorocit. De îndată ce un suflet e dispus să consimtă, fie el cel mai de rând, mai mizerabil, mai diform, Dumnezeu se precipită în acel suflet pentru ca, prin el, să îl privească, să îl asculte pe nenorocit. Doar cu timpul ia cunoștință sufletul de această prezență. Dar chiar de nu ar găsi nume să o numească, pretutindeni unde nenorociții sunt iubiți pentru ei înșiși, Dumnezeu este prezent.

Citește mai departe

Chip și asemănare – ne spune Vladimir Lossky

Gabi GiulușanLasă un comentariu

Adevărata măreţie a omului nu constă în incontestabila sa înrudire cu universul, ci în participarea lui la plinătatea divină, în taina pe care o poartă în sine, de a fi „chip” şi „asemănare”.

Omul este o fiinţă personală, asemenea lui Dumnezeu, şi nu o natură oarbă. Acesta este rolul chipului divin din el. Relaţia sa cu universul este întrucâtva inversată faţă de concepţiile antichităţii; în loc să se „dezindividualizeze” pentru a deveni „cosmic” şi a se cufunda, astfel, într-un impersonal divin, corespondenţa absolută a persoanei sale cu un Dumnezeu personal îi permite să „personalizeze” lumea. Omul nu se mai mântuieşte prin univers, ci universul este mântuit prin om; căci omul este ipostasul întregului cosmos care participă la natura sa, iar pământul îşi descoperă sensul personal, ipostatic, în om. Omul este, pentru univers, speranţa de a primi harul şi de a se uni cu Dumnezeu, dar şi primejdia eşecului şi a căderii.

citește mai departe

Despre tsundoku și Shakespeare and Company

Gabi Giulușan4 comentarii

Am fost și continui să fiu genul de persoană care îi sfătuiește pe cei din jur să nu își caute diagnosticul pe net. Cauți pe Google „migrene matinale” și te trezești cu o listă de paraziți cranieni sau cancer în metastază în timp ce problema reală poate fi doar un caz tipic de crapula acutalis1)Trebuia să mă dau mare și să găsesc ceva care să sune latinesc. Termenul ar fi o aproximare pentru „mahmureală”..

De curând mi-am încălcat acest principiu și m-am autodiagnosticat pe net. Și da, am o scuză bună pentru asta. Iată simptomele:

  • transpirații abundente și tremur ale mâinilor;
  • stări de amețeală și scădere a concentrării;
  • comportamente complusiv-obsesive;
  • dezorganizare și agitație
citește mai departe

Notițe   [ + ]

1. ↑ Trebuia să mă dau mare și să găsesc ceva care să sune latinesc. Termenul ar fi o aproximare pentru „mahmureală”.

Descoperiri din cartea Descoperirii

Gabi Giulușan2 comentarii

Era anul 2005 și un coleg mai mare mi-o luase înainte cu a-și scrie lucrarea de licență pe tema recenei intrată în vogă Emerging Church. Eram mândrul posesor al unei suite de cărți potrivite (de la Dan Kimball la Brian McLaren [ref]piei satană![/ref] la D. Carson [ref]all hail!![/ref]) și evident le-am împărtășit ca bibliografie.

Reacția lui a fost priceless: tu știi că nu ar trebui să ai genu ăsta de cărți?

Of, și uite așa se duce inocența bucată cu bucată… Am înțeles o mulțime de minuni de-a lungul timpului, dar la acea afirmație  am realizat și eu că avem, ca și pocăiți un Index [ref]scris sau nescris[/ref] al cărților din seria citește-și-dai-de-bai. Și evident nu vorbesc despre Mein Kampf [ref]pe care am văzut-o însă citată la greu într-un pseudoargument ilustrativ al tehnicilor carismatice de manipulare[/ref], Biblia Satanica sau (Doamne ferește!) Fifty Shades of Gray. 

Ideile sunt periculoase, mai ales dacă nu au fost ale tale, dacă provoacă tradiția personală sau colectivă și dacă chiar au sens. Ajungem să citim doar chestii cu care suntem de acord [ref]și normal că la nivelul ăsta, ceea ce citim ne confirmă teologia/teoria/filosofia, nu?[/ref]. Încuiem ușa și aruncăm cheia [ref]sau o transformăm în inelul suprem – One Ring to rule them all, One Ring to find them, One Ring to bring them all and in the darkness bind them, pentru ca ptiu! mințile noastre să rămănă curate, neîntinate de urâciunea postmodernismului[/ref].

În ceea ce privește Apocalipsa, ultimii ani i-am petrcut în tradiția premilenist-istorică, deeeeeci, ar fi cazul să dezgrop și alte resurse, mai ales că prin bibliotecile premileniștilor cu greu găsești altceva. Iată ce am găsit pentru următoarele săptămâni:

[AVERTISMENT: unele cărți de mai jos conțin puternice argumente amileniste, unele scrise în dulcea tradiție non-violentă anabaptistă. Ai fost avertizat!]

  • The Good News of Revelation, de Larry Helyer și Ed Cyzewski
  • Reading Revelation Responsibly: uncivil worship and witness – following the Lamb into the new creation, de Michael Gorman
  • Apocalypse and Allegiance: worship, politics, and devotion in the book of revelation, de J. Nelson Kraybrill
  • Unveiling Empire: Reading Revelation Then and Now, Wes Howard-Brook și Anthony Gwyther
  • Revelation: believers church bible commentary, de John R. Yeatts
  • The Bible and the future, de Anthony Hoekema

Ceva lectură ușoară

Gabi GiulușanLasă un comentariu

Gabriele, ai probleme! Cam asta îmi spune aproape zilnic un prieten foarte bun de-al meu. De la afirmația I love InDesign pe ritmuri trance, la pasiunea pentru idei controversate, grădini de vară și pinturi nefiltrate.

Are probabil dreptate.

Ca urmare a problemelor și în tradiția pustanescă [ref]OK, să mă explic: prim 2006 dacă nu mă înșel, ascultam împreună ci alți tineri o predică de-a lui P*stan (nu aș vrea ca Google să indexeze asta printre articolele cu tematică pustanescă, pustaniană, pustofilă, pustoclastică pustanetc.) și printre… multe altele, dânsul ne relata cum a fost întrebat la un moment dat dacă își iubește nevasta. Răspunsul dânsului a fost ceva de genul – am ieșit din casă vreo jumătate de oră și am meditat la aceasta: îmi iubesc eu nevasta?[/ref] în care a trebuit să mă opresc vreo jumate de oră să îmi aduc aminte dacă îmi place sau nu să citesc [ref]răspunsul a fost DA, blegule, îți place să citești![/ref], am încropit o listă cu ceea ce urmează să citesc în săptămânile care urmează, așa de show-off că mna, tot avem bloguri și rețele sociale să ne lăudăm și să ne dăm pe gratis privacy-ul. Citește în continuare „Ceva lectură ușoară” →