Iubirea aproapelui – ne spune Simone Weil

Iubirea aproapelui este iubirea ce se coboară de la Dumnezeu către om. Ea e anterioară iubirii care urcă de la om spre Dumnezeu. Dumnezeu se grăbește să coboare către nenorocit. De îndată ce un suflet e dispus să consimtă, fie el cel mai de rând, mai mizerabil, mai diform, Dumnezeu se precipită în acel suflet pentru ca, prin el, să îl privească, să îl asculte pe nenorocit. Doar cu timpul ia cunoștință sufletul de această prezență. Dar chiar de nu ar găsi nume să o numească, pretutindeni unde nenorociții sunt iubiți pentru ei înșiși, Dumnezeu este prezent.

Citește mai departe

Chip și asemănare – ne spune Vladimir Lossky

Adevărata măreţie a omului nu constă în incontestabila sa înrudire cu universul, ci în participarea lui la plinătatea divină, în taina pe care o poartă în sine, de a fi „chip” şi „asemănare”.

Omul este o fiinţă personală, asemenea lui Dumnezeu, şi nu o natură oarbă. Acesta este rolul chipului divin din el. Relaţia sa cu universul este întrucâtva inversată faţă de concepţiile antichităţii; în loc să se „dezindividualizeze” pentru a deveni „cosmic” şi a se cufunda, astfel, într-un impersonal divin, corespondenţa absolută a persoanei sale cu un Dumnezeu personal îi permite să „personalizeze” lumea. Omul nu se mai mântuieşte prin univers, ci universul este mântuit prin om; căci omul este ipostasul întregului cosmos care participă la natura sa, iar pământul îşi descoperă sensul personal, ipostatic, în om. Omul este, pentru univers, speranţa de a primi harul şi de a se uni cu Dumnezeu, dar şi primejdia eşecului şi a căderii.

citește mai departe

Despre tsundoku și Shakespeare and Company

Am fost și continui să fiu genul de persoană care îi sfătuiește pe cei din jur să nu își caute diagnosticul pe net. Cauți pe Google „migrene matinale” și te trezești cu o listă de paraziți cranieni sau cancer în metastază în timp ce problema reală poate fi doar un caz tipic de crapula acutalis1)Trebuia să mă dau mare și să găsesc ceva care să sune latinesc. Termenul ar fi o aproximare pentru „mahmureală”..

De curând mi-am încălcat acest principiu și m-am autodiagnosticat pe net. Și da, am o scuză bună pentru asta. Iată simptomele:

  • transpirații abundente și tremur ale mâinilor;
  • stări de amețeală și scădere a concentrării;
  • comportamente complusiv-obsesive;
  • dezorganizare și agitație
citește mai departe

Notițe   [ + ]

1. Trebuia să mă dau mare și să găsesc ceva care să sune latinesc. Termenul ar fi o aproximare pentru „mahmureală”.

O scurtă prezentare subiectivă a unor „frici” personale

Cum să-ți faci viața mai grea când nu ai de lucru…

ALERTĂ DE SPOILER: ceea ce urmează este pur subiectiv. Nu ofer soluții, nu ofer consiliere și terapie a fricii. Punctele de mai jos vor fi dezvoltate într-o carte care în momentul de față este în curs de publicare. Ea se numește: Cum să alungi frica din viața ta în 5 pași simpli, pentru a de bucura de libertatea pe care ai moștenit-o prin legământul avraamic și a-ți atinge pe deplin potențialul proclamativ. Cu modestie spun că Joel Osteen a acceptat să adauge un scurt cuvânt-înainte pentru a stârni cititorilor apetitul spiritual.

În urmă cu vreo 4 patru ani eram la un ceai și tipu’ îmi spune cu năduf: „Tot ce m-a învățat biserica e frica. Să-mi fie frică de asta și de aialaltă… Doar frica!”

citește mai departe

Să aștepți de drag

Adventul are de-a face cu anticiparea nașterii lui Cristos.

Are de-a face cu tânjirea, cu dorința după ceva ce trebuie să vină.

Ceva ce încă nu este aici.

Așteptăm astfel anticipând.

Împreună.

Și ne doare.

Ne doare pentru că nu este totul bine.

Ceva lipsește. – Rob Bell 1)Why We Wait: How the Advent season was designed to prepare our hearts for the Savior’s birth, Relevant Magazine, nov-dec 2010, p. 78.

citește mai departe

Notițe   [ + ]

1. Why We Wait: How the Advent season was designed to prepare our hearts for the Savior’s birth, Relevant Magazine, nov-dec 2010, p. 78.

Drumul către un… Advent

Una dintre activitățile bisericești preferată de mine, pe lângă timpul de ceai/cafea/părtășie socializare 1)deși am o mică bănuiala că NU toate bisericile noastre pocăiești ar avea asemenea activități recreaționale înainte, în timpul sau după serviciul duminical… este pregătirea tinerilor convertiți pentru botez.

La noi se spune cateheză.

La tine poate se spune catecheză.

Dincolo se spune poate cu diverse variații de vocale.

Indiferent de cum se spune, mie îmi face mare plăcere să „fac cateheză”.

Am vreo două motive.

citește mai departe

Notițe   [ + ]

1. deși am o mică bănuiala că NU toate bisericile noastre pocăiești ar avea asemenea activități recreaționale înainte, în timpul sau după serviciul duminical…

Țucu-ți gura, Adevărule!

Era cică anul de grație 2005. Ca baptist într-o țară nouă, în mijlocul unui grup multicultural, diversificat ca nuanță religioasă, viața nu-mi era tocmai ușoară. Nu că baptiștii nu s-ar descurca peste hotare sau că ar avea probleme cu alte nuanțe creștinești, dar pentru mine erau cam prea multe aspecte noi dintr-o dată…

Mâncare diferită.

Limbă diferită.

Expresii diferite.

Dormit în rulotă la margine de pădure 1)ioi și ce fain a fost acolo!

Cina Domnului în fiecare miercuri.

Prea multă liberate.

citește mai departe

Notițe   [ + ]

1. ioi și ce fain a fost acolo!

Scumpi fiori ai învățăturii

În prima săptămână la universitate, unul dintre profesorii noști era foarte interesat de cum am ajuns fiecare acolo. Știam deja că următorii ani aveau să fie un test al apropierii și că, printre colegi și dascăli, nu poți trece neobservat.

Doar suntem o familie spirituală – mare, fericită și disfuncțională.

Era ceva normal ca, în primul an de teologie pastorală cuvinte precum „chemare”, „călăuzire” și „dorință de a sluji” să fie aduse în discuție. Cercetarea cu pricina, mă gândeam eu la sfârșitul ei, își avea ca scop nu doar cunoașterea gen tabără în care stăm cu toții în cerc și spunem ceva despre noi pentru a ne cunoaște mai bine. Scopul întrebării era ca dascălul să ne clarifice că e nevoie de ceva mai mult decât o ghes al inimii, o chemare subiectivă sau tradiția familiei în cadrul căreia feciorii se fac păstori ca și tații.

citește mai departe

Isus NU este bătăuș

Un eretic m-a învățat un lucru extraordinar. El spunea:

Diverși rabini aveau diferite reguli, care erau de fapt diverse liste cuprinzând ceea ce ei interziceau sau permiteau. Setul de reguli și liste se numea „jugul” rabinului și reprezenta de fapt modul în care acesta interpreta aplicarea Torei. Când urmai un anume rabin, îl urmai deoarece credeai că setul de interpretări al rabinului era cel mai apropiat de ceea ce a intenționat Dumnezeu prin Scripturi. Și atunci când îl urmai pe acel rabin luai jugul său.

Un rabin chiar a spus că jugul său este ușor 1)Rob Bell, Velvet Elvis – Repainting the Christian faith, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, p.47. Și ca să nu mă ia bine-intenționații la 31-14 cum că mă dau cu Rob Bell, aceeași ideea se regăsește și în cartea New Light on the difficult words of Jesus – Insights from His Jewish context de David Bivin, En-Gedi Resource Center, Holland, MI, pg. 23-32.

citește mai departe

Notițe   [ + ]

1. Rob Bell, Velvet Elvis – Repainting the Christian faith, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, p.47. Și ca să nu mă ia bine-intenționații la 31-14 cum că mă dau cu Rob Bell, aceeași ideea se regăsește și în cartea New Light on the difficult words of Jesus – Insights from His Jewish context de David Bivin, En-Gedi Resource Center, Holland, MI, pg. 23-32

Cincizeci de umbre ale lui Isus

Prima dată când am fost convins că Isus este o persoană reală, alive-and-kicking, vorba englezului, era într-o perioadă în care nu prea eram interesat de cele sfinte sau de metafizică în general. Ceea ce continuă să mă surprindă la El chiar și azi, e că Isus nu doar evită să intre cu picioarele în viața oamenilor, ci se arată mai ales când nu-L cauți și când bate la ușă, ți se pare cea mai bună idee, like evăr, să Îl poftești înăuntru, să asculți ce are de spus 1)să mai menționez că nu e nici enervant ca unii „misionari” care te caută cu tractate ciudate și cărți și mai ciudate? și apoi să decizi dacă vrei să mergi după El sau nu.

Ciudat la vremea aia, nu mi se părea relevant dacă am suficiente argumente să cred în existența Lui sau nu. Ceea ce auzeam chiar atunci despre El, lucra în mintea mea o imagine faină despre cine este azi și ce pretindea El 2)și ucenicii Lui că este în vremea aceea 3)știi acronimul ikhthús care, ca și cuvânt grecesc – limba internațională, un fel de engleză azi, a vremurilor de atunci – înseamnă „pește”, de aici sigla de pe mașinile care fac depășiri nasoale pe linile continue sau parcări ciudate și spunem despre ei „ui la pocăiții ăștia ce fac!”, dar ca acronim spune Iēsous Christos, Theou Yios, Sōtēr sau Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul – of, nu, nu intru în dezbaterea articolului hotărât aici! și de ce are sens să merg după El.

citește mai departe

Notițe   [ + ]

1. să mai menționez că nu e nici enervant ca unii „misionari” care te caută cu tractate ciudate și cărți și mai ciudate?
2. și ucenicii Lui
3. știi acronimul ikhthús care, ca și cuvânt grecesc – limba internațională, un fel de engleză azi, a vremurilor de atunci – înseamnă „pește”, de aici sigla de pe mașinile care fac depășiri nasoale pe linile continue sau parcări ciudate și spunem despre ei „ui la pocăiții ăștia ce fac!”, dar ca acronim spune Iēsous Christos, Theou Yios, Sōtēr sau Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul – of, nu, nu intru în dezbaterea articolului hotărât aici!