Categories
Ne spune... Uncategorized

A trăi: a te specializa în eroare – ne spune Emil Cioran

A trăi: a te specializa în eroare. A râde de adevărurile sigure ale sfârșirii, a nu lua-n seamă absolutul, a transforma moartea în glumă și-n întâmplare nesfârșitul. Nu poți respira decât în afundurile iluziei. Simplul fapt de-a fi e copleșitor de grav, față de care Dumnezeu e biată jucărie.

Apoi a pus heruvimi cu sabie de flacără ca să păzească drumul spre pomul vieții .

Facerea 3:24

Pe acest drum am cerșit de multe ori. Și trecătorii, mai săraci ca mine, întindeau palme deșarte în care lăsam să cadă obolul nădejdilor. Și cum mergeam așa în gloată năpăstuită, cărarea se-nfunda prin mlaștini și umbra crengilor de rai se pierdea în fără-urma lumii.

Nu cu sfială și cu răbdare ne vom înstăpâni în ce-a scăpat strămoșului fatal. Cuget de foc ne trebuie – și ascuțind arme și nebunii, heruvimii ostili se vor topi de para sufletului nostru.

Atotputernicul ne-a închis căile sale? Sădi-vom atunci alt pom, pe aici, pe unde el n-are paznici, nici săbii și nici flăcări. Vom naște paradisul la umbra caznelor – și blând ne-om odihni sub ramuri pământene, ca îngeri ai desăvârșirii de o clipă. El să rămână cu o veșnicie fără nimeni; noi mai departe vom păcătui, mușcând din merele ce putrezesc sub soare. Îndrăgind științele greșelii, vom fi asemenea Lui, și – prin durerile Ispitei – mai mari chiar.

Crezut-a El prin moarte să ne facă robi și să-i slujim. Dar noi pe îndelete ne-am îndătinat în viată.

Sursa imaginii: https://youtu.be/F7O1z-Vw9Vc

A trăi: a te specializa în eroare. A râde de adevărurile sigure ale sfârșirii, a nu lua-n seamă absolutul, a transforma moartea în glumă și-n întâmplare nesfârșitul. Nu poți respira decât în afundurile iluziei. Simplul fapt de-a fi e copleșitor de grav, față de care Dumnezeu e biată jucărie.

Înarmați de accidentele viețuirii, vom pustii siguranțele crude ce ne pândesc. Vom da buzna în certitudini, ne vom năpusti în adevăruri, ne vom învrăjbi cu luminile neavenite. Vreau să trăiesc, și peste tot îmi sare duhul împotrivă, apărător al pricinilor neființei.

… Astfel, iubitor de sine, scoate omul spada în cruciada erorilor.

Mersi, Luci!

Emil Cioran, Îndreptar Pătimaș, București, Humanitas, 1991, p. 10-11.


Într-o bună zi mă voi opri din a scrie disclaim-ere. Ziua aia va veni când nu îmi va mai păsa atât de mult de ce ar crede/spune unii și alții despre interesele și postările mele. Până una alta, îmi ASUM fiecare postare, rezervându-mi libertatea de a NU SUSȚINE ce spun persoanele despre care scriu. Asta nu înseamnă că nu le ASCULT și nu consider că AU CEVA DE SPUS.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *